Cheers in Heaven

Noroc.
Inchin paharul acesta,
cu regretul mainii maltratate
de gustul metalic al clantei.
Inchin in cinstea ta
si al prietenului tau.

Si am cazut in genunchi
si au inceput sa ma doara
de la atata Repeat.
am plans pe umeri albi
de serafini
si am schimbat canalul
in cautarea unu nou trend

D`zeu nu doarme,
E regizor la Don Caffe.
Innaripatii asteapta
Sa iasa la pensie
Iar El, sa`i apara nepotu` din mina.

Inchin acest pahar
Spre a fi impuscati
cu samburi de Mai
spre a inflorii fiecare mormant
spre a parfuma raiul ce duhneste a morti
si-a Dumnezei

sa ne inradacinam spre origini
ingerii sa ne polenizeze.
sa ne inselam obsesiile
cu apa din munti si hamei
sa ne ofilim tristi intr'o ceramica
pe biroul Domnului/parfumandu-i sinapsele.
(ce si asa miros a morti)

P.S.
Trenurile nu pleaca pentru vesnicie.

Curcubeu.

nu.
Nu e ca si cum ai sangera pe un curcubeu
Ca si cum totul ar gusta endorfina cu lingurita
Nu e ca si cum Septembrie ar avea tatuat pe fese
Iulie
Nu, pentru ca nu e mai cald in inimile congelatilor
Ce nu uita de friptura de craciun,ci de Iisus.
Nu sunt prosti cei ce cred ca pamantul e in cadere libera
Ci cei ce cred ca pluteste.
Nu sunt naivi cei care cred in Mos Craciun
Ci doar cei ce cred in existenta lui.
Nu sunt duri cei care fac pe durii ci doar cei care sunt duri
Nu sunt Fizicieni doar aceia care au meri.
Nu exista D`zeu ci doar agonia unei sperante.


Astept ziua in care soarele se va stinge.
Astept ziua cand il voi putea strange'n brate.
Ma voi uita la el ca broasca la sudura.

Voi musca din curcubeul ramas peste iarna
Caci alte culori nu voi mai gusta.
Ma voi lustrui pana la puritate, pentru a ma reflecta.
Voi fi atat de egoit incat nu voi mai vedea pe nimeni
De mine.

Si totusi.
Se ia bucata de curcubeu,
Se lasa la dospit in bratele ei
Pana ce va ramane rece,ea.

**

Cafeaua lasa o dara pe masa
In graba
Precum pietonii ce par
Disperati.

Degustam in fiecare dimineata aceeasi motononie
Si spunem:
"Regele meu, sunt otravit."

Ne drogam cu praful strazii
"Cine are nevoie de substante sa fie fericit."
Odata iesiti din case,
Se intampla inevitabilul de a ne lovi
De graba, in graba.

Simt ca stai dupa acel perete
Incetul cu incetul am sa'l patrund
Si am sa'ti ofer calul din troia
Cu toata cazarma
De vise.

Toamna se smiorcaie
De parca i'ar veni sfarsitul
Iar frigul ne crapa buzele
Cu Bigul.
Si crapate se intrepatrund
In toata splendoarea lor
Incat timpul insasi
se lasa pe vine.

Monotonie.

In fiecare seara
Incuiatii
se inchid in case
In ei, in fata frigiderului
aburing, privesc in gol
In golul stomacului
si a asteniei de toamna.
degerati de ganduri reci
soptesc cald
spre jegoasa podea
umflata, satula
de monotonia pasilor.
profund se lasa cazand
abisal
in moalele patului
ce`i plange de mila
si de racoarea zilelor ramase.

E frumos sa zbori?

Sunt, un calator cu pasi de plumb.
Tu ai impresia ca eu zbor, ei bine , nu e asa. Defapt eu nu am zburat niciodata si probabil ca nici nu voi zbura. Si stii de ce? Pentru ca mi-ai taiat penele, mi-ai rapit avantul de sub picioare, intr-adevar fara consimtamant.

("Toate florile sunt perfecte")

Dar, care-i floarea perfecta? Cea care iti polenizeaza visele, pentru a te trimite cu capul in nori din ce in ce mai mult? Cea care iti parfumeaza inocenta dragostea de copil? sau care ti-o ofileste lafel de repede precum te face sa o visezi?

Note Mute

Acesta nu-i conturul meu, e al altui nechibzuit ce asteapta si el la rand. Incepe sa ma stranga...A intrat la apa de la atatea minciuni. Dar ma dor degetele iar scena e din ce in ce mai mare. "Am invatat sa cant", ma mint de un timp incoace, privind maestrii cum plutesc in deriva pe el talent, indemanare.

Postum.

Speriat, lungeste ploapa stanga
Spre necunoscut.
Un gand ce scurge pe un altul
Privirea-i spre pamant.
Lungiti trei caini
Sar dupa leafa
Cu frica de stapan
Alerg spre bestie,ea ma latra.
Miros de om batran.

Se strang coceni de oameni.
Se strang sa fie eroi.
Alerg spre ei, ei plang.
Se inneaca-n lacrimi,ploi.
Arunca boata-n ochiul drept,
Il rupe la orgoliu.
Si simte cum se scurg, plapand.
Minutele de doliu.

Intalnire glont la ochi.

Ma frec incet de mintea ta
Ma frec anapoda.
Droid de om, tu suferi?
Cand zbori incet din trup.
Si-ajung incet
Spre-un iris bland
Iti simt esenta frici-n gand
Si-un regret
N-aveai scorbut.

Iar aerul il despicam
Caldun,incet inaintam
Cu fire de metal in vant
Parfum de praf de puscan simt.

Dar te urasc. Tot ce-mi doresc de la tine e sa te indepartezi. Nu vreau sa fiu ironica dar iti multumesc. Iti multumesc. Dar stii, afara ploua incet, picura sau ceva de genu'. Iar tu vrei sa ma inbratisezi, sa ma racesti? Mai bine-ncerci doar sa-mi soptesti , vulgar , sau cum doresti, doar sa-ncerci sa m-ocolesti.

Iti soptesc cuvinte calde
La ureche
Eu te-am iertat
Dar fratii mei n-or sa te ierte.

Scrisoare catre geaman.

Iti aduci aminte cand am plecat topaind brusc de la 4? Cand am venit acasa dupa 2 saptamani si te-am prins lingand oala manjita de zat? Te-am certat atunci si ti-am spus sa lasi dracu chestile pornografice ca nu sunt educative.Sper ca mi-ai pastrat cele 3 degete, erau preferatele mele. Nu mai am rabdare. Ceva ma roade crunt acolo in adanc. Abia astept sa ma asez pe bordura in care mi-am tocit orizontul, sa simt acelasi hoit uscat de portocala organica pe care-l simteam cand imi era dor de mama. Aici vad numai oameni cu figuri ciudate, ce trec prin mine anapoda. Ma gadila. Te mai vad si pe tine uneor dar te evapori repede, ca si ingerul acela fara o aripa. Nimic nu vrea sa ma aduca acasa. Nici macar picioarele, nici dorinta. Totusi am inceput sa construiesc o cale ferata. Prima din lumea mea. Am construit doar o sina, sper ca cei de la CFR sa nu strambe din nas. Am flegmat puternic si am dat peste o poza veche, de cand eram noi tanci si mi-am adus aminte cum ne-a rupt mama, indentici, cu aceleasi simetri, cum tragea crunt de noi ca de o picatura de apa pe sticla...

P.S.: Iti aduci aminte cand am plecat topaind brusc de la 4? Cand am venit acasa dupa 2 saptamani si te-am prins lingand oala manjita de zat? Te-am certat atunci...

Dead End

Dead End from Jean-Sebastien Monzani on Vimeo.