**

Cafeaua lasa o dara pe masa
In graba
Precum pietonii ce par
Disperati.

Degustam in fiecare dimineata aceeasi motononie
Si spunem:
"Regele meu, sunt otravit."

Ne drogam cu praful strazii
"Cine are nevoie de substante sa fie fericit."
Odata iesiti din case,
Se intampla inevitabilul de a ne lovi
De graba, in graba.

Simt ca stai dupa acel perete
Incetul cu incetul am sa'l patrund
Si am sa'ti ofer calul din troia
Cu toata cazarma
De vise.

Toamna se smiorcaie
De parca i'ar veni sfarsitul
Iar frigul ne crapa buzele
Cu Bigul.
Si crapate se intrepatrund
In toata splendoarea lor
Incat timpul insasi
se lasa pe vine.

Monotonie.

In fiecare seara
Incuiatii
se inchid in case
In ei, in fata frigiderului
aburing, privesc in gol
In golul stomacului
si a asteniei de toamna.
degerati de ganduri reci
soptesc cald
spre jegoasa podea
umflata, satula
de monotonia pasilor.
profund se lasa cazand
abisal
in moalele patului
ce`i plange de mila
si de racoarea zilelor ramase.

E frumos sa zbori?

Sunt, un calator cu pasi de plumb.
Tu ai impresia ca eu zbor, ei bine , nu e asa. Defapt eu nu am zburat niciodata si probabil ca nici nu voi zbura. Si stii de ce? Pentru ca mi-ai taiat penele, mi-ai rapit avantul de sub picioare, intr-adevar fara consimtamant.

("Toate florile sunt perfecte")

Dar, care-i floarea perfecta? Cea care iti polenizeaza visele, pentru a te trimite cu capul in nori din ce in ce mai mult? Cea care iti parfumeaza inocenta dragostea de copil? sau care ti-o ofileste lafel de repede precum te face sa o visezi?

Note Mute

Acesta nu-i conturul meu, e al altui nechibzuit ce asteapta si el la rand. Incepe sa ma stranga...A intrat la apa de la atatea minciuni. Dar ma dor degetele iar scena e din ce in ce mai mare. "Am invatat sa cant", ma mint de un timp incoace, privind maestrii cum plutesc in deriva pe el talent, indemanare.