marți, 29 septembrie 2009

**

Cafeaua lasa o dara pe masa
In graba
Precum pietonii ce par
Disperati.

Degustam in fiecare dimineata aceeasi motononie
Si spunem:
"Regele meu, sunt otravit."

Ne drogam cu praful strazii
"Cine are nevoie de substante sa fie fericit."
Odata iesiti din case,
Se intampla inevitabilul de a ne lovi
De graba, in graba.

Simt ca stai dupa acel perete
Incetul cu incetul am sa'l patrund
Si am sa'ti ofer calul din troia
Cu toata cazarma
De vise.

Toamna se smiorcaie
De parca i'ar veni sfarsitul
Iar frigul ne crapa buzele
Cu Bigul.
Si crapate se intrepatrund
In toata splendoarea lor
Incat timpul insasi
se lasa pe vine.