miercuri, 6 octombrie 2010

Ultimul soldat al rezistentei. (Spre galben)

Esti existenta neexistentei mele
Si solstitiul de iunie al existentei noastre.
Tablou cu cabotini albi-negri-s
Iradiati de culorile noastre.

Unde-ati fost voi,
Lipsind din armatele rezistentei?
Tarati de idealurile mortii?
Ignifugi la cuvintele sortii?
Munti muti vorbesc acum in numele mortii
Ultimul soldat al rezistentei
L-a ingropat cerul sub zidurile iubirii.

S-a dus si ultimul soldat.
A plans si ultimu-n-gropat si zei-au plans si-au suspinat
Nici urma de cocori in zari
Carari pusti, uitate-n nori, se curatau caci,
Toti duceau pe-aripi, pe-acest soldat printre carari de sfori
Uitam ca-acest soldat i-n noi
Ar plange chiar si-acum de-ar fi, eu il aud, tu nu?
Raspunde-ti tu, caci cel din nori , ce e in noi, tot urla.

Al cui esti tu defapt, a cui viata ai in tine?
L-ai uitat dar poate chiar el suspina-acum in vene.

Si am plecat, si am lasat
O viata,aceeasi viata-a-cuiva in mine
A urlat,l-am ascultat si mi-am...
Raspuns.
El varsa acum sange albastru-n vine
L-am mintit ca singurul cer e in mine
Un cer insa si numai unu e in tine
Iar tu, tu devi sferica, caci tu, tu ...