Vedere.

Daca toti oamenii ar vedea lumea
Asa cum o vad eu
Nu ne-am mai numi oameni...
Ne-am numi zambete.

Primul zbor, ultimul dor.

Problema mea ca poet
E că mă simt om
Problema mea ca om
E că mă simt înger
Problema mea ca înger
E că sunt om.

Şi ce om n-a visat să zboare
Şi ce poet n-a visat să scrie
Şi ce înger n-a visat iubire
Şi ce orb n-a visat culori.

Nici un înger n-a visat că-i orb
Nici o aripă nu s-a visat pe-un om
Nici iubirea nu s-a visat un înger
Nici o culoare n-a visat vre-un orb.

Albastru scheunat.

Hingherii au prins
Jumate de câine
Cealaltă jumate urla
La luna ce răsare mereu
Jumate din albastrul tau
Şi jumate
Din cealaltă
Jumate, de câine.

Mi-a luat mult
Să mă prind la
De
La
Care jumate?
De lună urla jumate de câine.
Mi-am văzut apoi mâinile
Cu albastru sub unghi si...
Riduri de lună.
Mi-am amintit!
Atunci când
Unghile noastre zgâriau luna,
Jumătatea, ce răsare de după
Albastrul tău caci
Jumate de -
Câine ne zgârie auzul
si mâinile
Iar jumătăti de -
hingheri prindeau jumătăti de câini
Ce urlau la jumăte de luna
Ce răsare de după albastrul tău
Spre cealaltă jumate de câine.

Ultimul soldat al rezistentei. (Spre galben)

Esti existenta neexistentei mele
Si solstitiul de iunie al existentei noastre.
Tablou cu cabotini albi-negri-s
Iradiati de culorile noastre.

Unde-ati fost voi,
Lipsind din armatele rezistentei?
Tarati de idealurile mortii?
Ignifugi la cuvintele sortii?
Munti muti vorbesc acum in numele mortii
Ultimul soldat al rezistentei
L-a ingropat cerul sub zidurile iubirii.

S-a dus si ultimul soldat.
A plans si ultimu-n-gropat si zei-au plans si-au suspinat
Nici urma de cocori in zari
Carari pusti, uitate-n nori, se curatau caci,
Toti duceau pe-aripi, pe-acest soldat printre carari de sfori
Uitam ca-acest soldat i-n noi
Ar plange chiar si-acum de-ar fi, eu il aud, tu nu?
Raspunde-ti tu, caci cel din nori , ce e in noi, tot urla.

Al cui esti tu defapt, a cui viata ai in tine?
L-ai uitat dar poate chiar el suspina-acum in vene.

Si am plecat, si am lasat
O viata,aceeasi viata-a-cuiva in mine
A urlat,l-am ascultat si mi-am...
Raspuns.
El varsa acum sange albastru-n vine
L-am mintit ca singurul cer e in mine
Un cer insa si numai unu e in tine
Iar tu, tu devi sferica, caci tu, tu ...

Albastru

Singurul albastru din mine e cerul
Iar singurul cer ce-l stiu
E-n tine.
Singurul minut din mine
Esti tu,
Iar singura seunda-i in tine.
Singurul frig ce-l simt
E-n ecuatile despre iubire,
Iar tu, tu esti nonecuatia din mine.
Singurul poet din mine
L-am ingropat la ce-i doi poli,
Iar cei doi poli is in tine.
Singurul inger ce l-am avut
A fost ateu de sine...
Sunt ateu de mine
Si stapanu-mi propriei salitaritati divine.
Sunt ospiciul nebuniei mele
Si nebunia ospiciului din stele.
Sunt raspunsul neintrebarii
Si intrebarea existentei mele.
Esti existenta neexistentei mele
Si solstitiul de iunie al existentei noastre.
Sunt afonul propriului talent
Si talentul oratoriei oarbe.

Suntem constransi
Undeva-ntre cosmos si Eden
Iar singurul albastru ce-l vad
E-n tine.

Ploaie de apa e apa de ploaie.

-Am gresit cu ceva?
-Nu sunt in apele mele...

"Bine, dar care e treaba cu apele ca nu inteleg. Ce treaba au ele in toata chestia asta?
Afara ploua. Sa fie oare din cauza apei de afara?
Nu o sa inteleg niciodata."

Memorii in drum spre soare II

M-am regasit in fiecare cuvant biblic
De parca eu insami as fi propovaduirea.

Daca eu sunt destinul
Atunci ma inchin omului.

Daca eu sunt destinul
Ma intreb cum arata omul.

Nu l-am inchipuit niciodata
Sa nu pacatuiesc cu gandul.

Dar totusi i-am fost loial
Si l-am calauzit ca un hoinar.

Daca eu sunt destinul
Tu esti ochiul inchis.

Daca eu sunt destinul
Esti zambetul fin albit de un crin.
Esti muza mea iar eu iti sunt destin.
Esti graffity pe zidul divin
Esti lujerul din balta cu vin.

Daca eu sunt destin,
Copil plapand cu sufletu-n cer,
EU ITI SUNT SINGURUL INGER!

Delirul - Memori in drum spre soare - *Sighisoara 2010*

*Ingerii sunt falsificatori de pasapoarte divine.

*Ma multumesc sa spal ingerii pe aripi.

*Oamenii au fost ingeri mereu,
Ingerii nu pot fi oameni.

*Oamenii iubesc atat cat le da iubirea;
Ingerii iubesc atat cat le da Dumnezeu.

*Dumnezeu le da speranta care naste agonie.

*Oamenii sunt ingeri care iubesc.

*Oamenii au cunoscut starea de evolutie mentala, ingerii nu.

*Demonii sunt varianta nefinalizata a oamenilor.

*Cersim speranta unor chipuri cioplite
Cand speranta suntem chiar noi.

*Daca as fi ateu ar trebui sa fiu mult prea credincios...
Inseamna ca sunt doar debusolat?

Portret in nuante demiurge

Daca m-ai desena o mana
Te-as desena un umar stang
Daca m-ai desena un umar
Te-as desena un umar mai stramb
Daca m-ai desena o luna
Te-as desena aripi de plumb
Daca m-ai desena o bucla
Te-as desena o mana de ciung

Daca m-ai desena pe mana
Ti-as desena o mana mai lunga
Daca ai desena o luna
Mi-ai desena aripa stanga
Daca as desena o luna
Mi-ai desena aripa de langa
aripa stanga.
Te-as ucide nechibzuit
Si ti-as plagia aripa stanga
Iar cu cea de langa
Te voi face chip cioplit
Cu o mana mai lunga
Si una de ciung
Cu umarul stramb
Si unul mai lung
Cu aripi de plumb
Si zambet de luna.


Atatea maini ce strang atata nenoroc
Maini ce stau pe umeri strambi
Din strambul Paris cu aripi de plumb
Dar cine-s eu sa ma cred mai drept
Cand stau aplecat asupra lor
Cu mainile-n gand si umeri-n vant
Cu aripi de plumb parisul e stramb.

Clipe

Mangaindu-ti prabusirea
Gandurile-ti sunt alei
Pe sub haine-i fericirea
Pe sub pleoape, pe sub suflet,
Tot plecand vad efemere
Pene lungi de zei cerute,
M-iei pamantul de sub glezne,

Cerul e satul privindu-l

Pescarusi indruma vantul
Briza-mi usca sarutarea
Ochi se-mbata cu amurgul
Fericirea-mi de sub haine
De sub pleoape, de sub suflet
Se inalta catre piscuri
Lungu-mi dig dintre ratiune
Sentimentu-l copleseste
Ingeri intorcand amurgul
Pleoapa grea-ti se prabuseste
Peste noantele din urma
Pastelate se inmoaie
Se preling pe visu-ti molcom
Dinspre topituri de aripi
De divinitate pura
Si parfum de luna plina
Filofobii dezerteaza.

Eu iti mangai prabusirea.

Visator zgarii cu ochii
Fericirea-ti de sub haine
De sub pleoape, de sub suflet
Pescarusi plutesc aievea
Cu franturi de vant in piscuri
Eu iti mangai prabusirea
Zeii-ti varsa peste pleoape
Peste cearcane si soapte
Alte soapte, alte pleoape
Mai rotunde, mai curante
Cu pelicula de noapte
Cu geneze si visare
Cu fictivul Doamne Doamne
Cu un soare ce rasare
Chiar din spate de obloane

Ce obloane, ce-ntuneric
Totu-i o superba arta
De culori in alb si negru
Nonculori ce izoleaza
Prefacuta fericire.
Ciobituri de buze acre
Ciobituri in forme sacre
Ciobituri de colt de cer
Sa ne-ascundem dupa el
Dupa ciobituri de varsta
De secunde petrecute
Impreuna, dupa ele
Dupa ciobituri de mere
De sechele
Ce au fost ciobite-n graba
Sub o singura petala
Ce-ndulceste marea-ntreaga.

Tot nordul meu un vis viseaza,
Eschimosi in pijamale de noapte
Ancorati fiecare de stele
Un intreg port comercial
In care dam franturi de imagistica
Pe igluri de gheata.